Emoţii şi gânduri:” Plouă? Nu mai plouă. E prea cald? Da, cam năduşeală. Vin? Vin. Să mai iau cărţi? Cred că am luat destule.”
Dar un lucru este cel mai frumos la lecturi urbane: povestea ta.
Azi am auzit poveşti incredibile, am întâlnit donatori de cărţi, am dăruit atât cărţi cât şi poveşti.
În primul rând, Eliza, cititoare pasionată, şi-a găsit din nou o carte pe care şi-o dorea şi o căuta de ceva vreme: “Omul invizibil”.
Abordând o doamnă tânără, foarte reluctantă la început cu privire la citit, observând că este atentă la copilaşul care se juca la leagăne, îi povestesc despre copiii mei şi despre cum le citim seara şi cum ei îi imită pe părinţi în tot ceea ce fac. Încercam să explic că un copil, văzând-o pe mama cu o carte deschisă în mână în fiecare zi va fi curios şi va vrea şi el să vadă ce face mama cu cartea. În acelaşi timp, alte două doamne pe banca alăturată ascultau şi răsfoiau cărţi oferite de mai înainte. Nu mi-am terminat bine vorba că şi auzim un glas de copil de pe tobogan :”Mama, ce ai acolo în mână?” “O carte” vine răspunsul. “Şi eu vreau să văd ce carte” şi fetiţa de vreo 8 ani vine în fugă de la tobogan să vadă ce carte citeşte mama. (Q.E.D.)

Ne-am deplasat mai târziu spre Muzeu unde are loc zilele acestea festivalul Mediaş – Cetate Medievală. Ne-am gândit să mai povestim şi acolo despre LU şi poate oferim nişte cărţi nobililor cavaleri şi domniţelor. O domniţă şi un cavaler din Cetatea Bârsei erau chiar miraţi când au auzit că proiectul Oraşul Citeşte se desfăşoară şi în oraşul lor de baştină, Braşov. Păreau chiar curioşi să îl caute pe net.
Două bunice de la programul Buninet au fost mişcate până la lacrimi (cel puţin una, sigur) când au aflat că se fac acţiuni de voluntariat de “dăruire” de cărţi şi de întărire a comunităţii cititorilor.
Ne-am întâlnit şi cu alţii, … cu o matematiciană cãreia i-a picat în mână tocmai biografia lui Grigore Moisil.
Şi poveştile ar putea continua … depinde de noi să le transmitem mai departe, să lărgim sfera de cunoaştere şi să trezim conştiinţa adevărului şi frumosului prin cărţi şi prin oameni.
O poveste foarte foarte interesantă şi deosebită despre LU este cea a Gabrielei. Dar mai bine, o las pe ea să o povestească. (urmăriţi căci voi posta linkul).
Vă mulţumesc, echipa LU, adică Iulia, Gabriela, Luminiţa, Bianca şi nu în ultimul rând mulţumiri domnului Gigi Ciufundean care ne susţine de la început cu perseverenţă şi încredere. Mulţumiri şi domnului Vasile Antipa de la Tribuna Sibiului pentru prezenţa la eveniment precum şi presei locale, Nova TV, Radio Ring, Mircea Hoadârnău, ziarul Monitorul de Mediaş pentru suport şi sponsorului nostru din acest an, firma Contrast Publicitate.
Ne revedem în prima sâmbătă din august în parcul hanului Greweln.
Un iulie însorit!